Mi-e greu să pot să spun că scriu o poezie
Când golul plamadește doar pustiu
Presar în versuri dor, precum se stie
Mă-neacă plânsul dor, de când ma știu...

Și ce-am să scriu, imi pun o întrebare,
În versuri eu vâslesc spre dor, mereu
Și vad o insulă, speranța-i oare?
Si-not spre malul rimei, în plonjeu...

Dar multi nu văd salvare, colac de rimă
Al erosului ritm și tact sublim
Trăiesc și scriu și am o stimă
Luceafărului dor apus, la el mă-nchin...