Și cât de mult aș vrea să pier
Fără să las lumii o urmă..
Ãsta-i favorul ce îl cer,
Asta-i dorința mea din urmă.

În lume pentru ce trăiesc,
Cu ce mă aleg din astă viață?
Numai amar și suferinți
Și-un strop de soare și verdeață.

Să vezi cum toți se amăgesc
Și spun că viața e frumoasă
Când, după valuri de dureri
Un strop de rouă se revarsă.

Căci toți ne naștem și murim
Plutim in viața ca pe unde,
Și știm că fiecare val
Ar putea să ne scufunde.

Să fii pribeag, rătăcitor
Și mii de griji să te frământe
Nimic, tu să nu poți schimba
Să mori și lumea să te uite.

Ah! viață care mi-ai adus
Doar lacrimi, chinuri și durere
Nu te mai vreau, am obosit
Moartea imi va fi o mângâiere.