nimic nu poate fi
mai misterios decît
interiorul cărnurilor tale
mai ales cînd pătrund ușor
pervers dar cu voluptate
și apoi mă scufund
mă zbengui ca un inspirat
în această neglijență supravegheată

tandră osmoză
sîngele scurs din obraji
zgomotul tău cu liniștea mea

am izbucnit în rîs
mă cuprinde frigul
din ochiul tău de reptilă
ca un instrument de tortură

tu pasăre tăiată
dezgolită pînă la os
eu fluture orb

la ce te gîndești
la nimic

și e adevărat...