să fie seară lungă-n fața noastră
iar noi să nu mai știm de unde-ncepe
un tropot argintiu de cai și iepe
care-ngenunche-o clipă la fereastră

să se găsească vin și scorțișoară
și-un foc molatic să-ncropim din lemne
ca mai apoi să ne trimitem semne
de parcă-acum ne știm întâia oară

un frâu stă agățat pe cuiul nopții
chemându-și peste cănile cu vin
calul pierdut în pajiști de pelin
strigoi trecând ades prin fața porții

cum ceasul urlă-n șleau ca un zăvod
și noi credeam că foc pe foc se stinge
în seara asta doar cenușa-nvinge
iar noi ne-ntoarcem orele spre Nord