unde se duc meduzele cuminți
iubite, peste ce mări ni se trec anii
de te mai văd prin norii de arginți
boncăluind în lună ca elanii

de te mai strig în nopțile de-alamă
când porțile-n rugină-s ferecate
țin ochii închiși și iar mi-e teamă
că-s singura meduză din cetate

doar răstigniți în valuri de mătase
ne-om închina pe rând minunii:
recifuri ard prin mările întoarse
boncăluind în lună ca nebunii.