mă suflă anotimpurile floare de cireș
alunecând printre degete și împletindu-se-n

dimineți

în care îți tricotez din urzici aripi
ca în poveștile cu lebede ce m-au înălțat nesfârșită

așteptare

a nopților în care tăietorii de lemne își suflecă mânecile
și retează timpul dintr-o singură lovitură