mai crezi?
în poemele scrise de ciocănitori pe scoarță
în orizontul dintre material și alchimie
nici măcar
în îndrăgostirea chiuvetei de spălător
mai simți?
mătasea căptușelii iubitei tale
- parcă eram eu-
preferi bag seamă pe domnișoara grasă
fesele ei celulitice ca niște portocale
mai degrabă coaja lor
întotdeauna te-am bănuit
că iubești citricele

mai știi?
dragule discuțiile filosofice purtate de vânt
de noi cu marea cu cerul cu tine cu mine
ce aiurea
hai să fumăm o țigară
și să ne ardem până la filtru
orizonturile s-au înroșit de la ultraviolete
ți-am spus să ne punem aer condiționat
și să te lași de fumat o vreme
ai nevoie de liniște pentru a savura
foșnetul hârtiilor care ți-au cumpărat universul
normal că nu e rochia mea
ea alunecă lin pe podea cu altfel de cântec


mai primești?
zâmbetul meu ca un vârf de ac
aruncat în centrul colloseum-ului
perpetuum mobile în ființa ta de atomi
luptătoare de la un capăt la celălalt
till death us apart