pierdut în timp

aproape mort,
ca ochiul muntelui înăbuțit de alb,
cuvântul tremurând de spaima nopții.




amor târziu

croindu-și drum cu gândul
în iarna care mușcă din patru părți deodată,
mai albă ca zăpada - nebunia mea.





în ritm alert

frânturi de vis
se prăvălesc peste muncitul suflet.
și nasc furtuni și-apoi se rătăcesc prin realitate.