Apus...
Pe-o strada gri, intr-un oras banal
o umbra aruncata pe-un trotuar
zacea cu fata-n sus,
cu ochii plini de lacrimi
si c-un suras amar.

Barbati, copii, femei isterice cu ochii injectati
se agitau in jurul umbrei triste...

Nu se stia nimic de ea
de unde a venit sau unde se ducea,
ce a durut-o de-a cazut asa
fara sa stie sau sa vada cineva.

Nici lacrimile si nici zambetul amar
nu au binevoit sa spuna
secretul umbrei cazuta pe trotuar.

Si nimeni din oras n-o cunostea...
doar cateva femei, dar n-o vazusera demult.
De ani nu mai trecuse pe la ele
- de cand erau mai tinerele-.

O cunosteam si eu prea bine;
venise intr-o seara pe la mine
si am rugat-o sa ramana.
Am tinut-o strans de mana,
dar a scapat si a fugit...ca o nebuna.

Si, uite, acum o regasesc cazuta pe trotuar,
cu fata-n sus, cu ochii plini de lacrimi
si c-un suras amar.

Iubirea, caci despre ea e vorba,
murise si zacea ca umbra
unui vis autumnal,
pe-o strada gri dintr-un oras banal.

29.02.2000