Sunt prinsă în noroiul de cuvinte
Deși răzbat și țip cu voce de otel,
Am termopane...nimeni nu m-aude,
Și ușa mi-e de fier...

Sunt ștearsă de simțiri și văzul
Mi-e tot mai searbăd,ochi-mi tăciuniți.
Sub gene grele,îmbibate-n mascara,năravul
Mi-a ațipit pomeții tencuiți...

Mi-e sufletul arid căci am mințit
Din scumpe gesturi de conveniență,
N-am daune morale de plătit,
De abuzez de-indiferență...