Se lasă toamna-n Bucovina,
Mai rară-i frunza prin stejari
Și nu dau azi pe nimeni vina
Că anii trec și îs mai rari.

Brumați de vreme-s pe colină,
Iar sfetnicii nu mai au timp,
E foc frunzaru-n Bucovina,
În toamna târzie mă alint.

Și pribegesc prin codru fără straie,
Nu-mi vine-a crede că e dus
Anul trecut ca o văpaie
Și câte, câte-ar fi de spus.