străbat singurătăți de hârtie
vai ție?
vai mie!
lighioană cu formă de sticlă
atâta sânge-n inima ta mică

și n-am știut
nu am să știu
fost-ai tu plină – sunt eu viu

spatele zid de pușcărie
vorbe spirtoase prin felie
pieptul drapel de unitate
cu demnitatea ruptă-n coate

la mijloc dubele mizere
cu oameni vii ca o părere
în jur sunt colivii de aur
tălănguind la gât de taur

vai mie?
vai ție!
licoarea roșie în vene se scrie
coarnele morților vor pune punct
mai târziu… astă seară - curând