în ritmul ploii bate toaca-n versuri
furtună poeme
cuvântul dispare spre nord
pustiul văii stârnește dorinți
în praful mărunțit de dor cearcăne
dispar privirii furtună din versu-mi trist ...

se naște sau moare, dar urcă

în visul inelat pe arcușul penei înmuiată
strop cu strop de sudoare
intersecții dese urcate-n bulevard de dor

stoarce dragă în piatra dură
cu vers calcaros diform
extazul să curgă-n stalactite
spre poarta albă...
ascundă-n caverne și Sfinx și Babele și Toaca
și cerul și mister...