când treci prin cuvinte îmi amintești
fidelitatea oceanului
numai tu respiri
într-o lume născătoare
de umbre

sufletul apelor ascultă
cântecul surd al nibelungilor
o atingere de corabie fără ancoră
singurul ei sens adâncul

pipăi încă urmele meduzelor
între nordul tău
și punctul meu necardinal

mai lasă-mă să plutesc fără timp
într-un ochi de ciclop