în ultimul timp

nu mă mai pot încălța fără să gâfâi
pornesc așa
desculÈ›
prin mii și mii de kilometri de litere
înșiruite nici măcar după relief
nici atât în funcție de starea vremii
sau a temperaturii

din sticlă

se vede mult mai colorată incertitudinea
orice nu-știu-unde capătă o vagă formă
de nu-știu-ce

ies aburi pe care nu pot să-i respir

încep să pun întrebări fără noimă
de ce muzeul literaturii n-are lift
de ce biserica rusă este în coada ecvestrei
lui mihai viteazul
și dacă

puneți orice întrebare care și dacă
vă trece prin minte

întotdeauna mi-a plăcut liniștea
cea mai frumoasă idee este aceea
a unui lan pe care nu o să îl treiere nimeni
se coace
pocnește
putrezește
de bogat ce e

apoi viermii mă vor degusta ca pe un țuț
de secărică
fermentat
distilat
dublu înviat