puerilă nevoia de a
încerca să pătrunzi în
miezul moale al lucrurilor

acolo numai marele absent
și-a împlântat o esență
întotdeauna mai imaculată
decât o dimineață de iarnă
pe un câmp nesfârșit

mă uit mai de aproape
ochiul întors inima speriată
ascuțișul alb din tăcere
nu poate spinteca cu precizie
și tot ce rămâne e o neliniștitoare
dar orgiastică singurătate