Mi-au instalat în ochi mici semafoare
au scris cu negru: „Stop! Acces de minți!”
doar buzele transmit hoțiș că doare
să nu le prindă-n colț tiranii dinți

Un roșu de sub pleoape zdrențuite
amenință că verdele e mort
și mâinile-n păcat împotmolite
pătate sunt de un „neoavort”

Transpir, e fruntea brazdă pentru buchii
creionul iau și sap un mic poem
adânc până ating fricoase muchii
din sufletul patetico-boem

…și cad. Ce sunet lu-u-ung în întuneric
pereți nervoși pulsează-n ritm ciudat
uf, nu-i O2 în locu-acest himeric
au inimă, credeam că te-am uitat!

Primește-mă, sunt moartă după tine
ascunde-mă de marele „Progres”
să facă stop vibrația în vine…

Mai minte, minte, dacă ai acces!