Gradina m-a primit foșnind
Cireșii verzi îmi aruncau
Ocheade roșii
în buchete.

Două fructe rotunde și gemene
lacrimile dimineții de vară
mi s-au adăpostit alene
după urechi.

Cu mâinile înlănțuite prin frunze
Și copilaria aninată toată în păr
Îmbrățișând trunchiul regelui-cireș
”Vreau să fiu copil”…

(Mi-am ținut respirația
Neîndrăznind să mai sper)

Dar el și-a aplecat crengile toate
Și odată cu el livada foșnește
Dându-mi dezlegare
La culeș de cireșe.

Sub soarele blând de vară
M-am simțit copil
pentru a câta oară ?