a plouat
iar vântul norii
îi alungă către zare
și aduc
lumină zorii
risipind-o-n lumea mare

harnic
soarele-și ridică
voinicia-n ziua nouă
raza lui
fiebinte strică
lăcrămioarele de rouă

s-au pornit
din mușuroaie
lungi șiraguri de furnici
câte una
mai greoaie
o înghite un arici

în înalturi
ciocârlia
stă de veghe peste toate
risipindu-și
melodia
peste câmpuri cu bucate

sus pe munți
ca o năframă
curcubeul desenează
un tablou
ce se destramă
sub căldura de amiază

către seară
se strâng roată
fetele cu cofe-n mână
apă rece
vin să scoată
din adâncul de fântână

doar un strigăt
le zorește
către casă de-ntârzie
pe cer
luna-și risipește
larg paloarea argintie