Doamne
eu nu am cum să strunesc verbul cu chip îngeresc ce țâșnește din mine

nici liniștea nu pot s-o mai aud
și nici copita vremii cum lovește fără milă

frământă Tată lutul și mai suflă peste el
să-mi fie zborul liber și copacul leagăn

viața mi-e goală și aceeași
ca un ochi de cerc

noaptea călare pe munți
dorul îmi stă călăuză