te iubesc
ecoul mi se strivește de cochilie
inima se zbate între pereții căptușiți cu amprente
vrea să fie liberă să-i crească aripi
să doarmă în cuibul sânilor tăi
îngeresc

plouă cu visuri astrale
noaptea cerșetoare cu mâinile penumbre
de cu ziuă mă cheamă
dezleg misterul ierbii cum crește
ochii încet mi se-nchid

îmi tatuez sângele pe fiecare celulă
chipul tău sferic mi se coagulează într-un infarct
până și coarnele melcilor sunt mai înalte
decât fruntea mea pe care Soarele
o calcă în picioare