Fără să știm și fără să vrem,
Creștem, atât psihic, cât și fizic.
O lume pe care o vom percepe diferit,
Ne așteaptă împreună cu tot ce ne e hărăzit.

Ne maturizăm pentru a ne sfida,
devenim proprii inamici
Și ca să fie de ajuns, nu vom mai crede în noi,
Vom avea dubii orice-ar fi...

Unii ne vor crede detractați
De lume și farmecele ei...
Doar pentru că noi creștem mintal,
Cu fiecare etapă, ne creăm o proprie
Dezvoltare spirituală
O pubertate mintală.


Ne așteaptă o agonie interioară,
Vom crea niște ziduri de cărămidă înlăuntrul nostru,
Ziduri care nu vor putea fi distruse
Vom dori ca mintea noastră veche să moară
Să ne putem crea una nouă, despărțită definitiv
De cea veche...

În antiteza trăirii noastre, ne vom maturiza,
Acest process de pubertate mai poate fi numit și-așa...
Dar sunt etape, milioane, în fiecare minut
Cu orice gând ne trece, devenim mai maturi.

Vom gândi funebru, e perioada ’morbidă’ a vieții noastre,
Ni se formează gândirea, caracterul, principiile
Și valorile morale,
E clar o pubertate mintală.

Rafale de vânt vor fi în inimile noastre,
Vom fi mai isterici, mai egocentriști,
Cu noi nu se va mai putea discuta normal,
Ci într-un ton sobru, melancolic,
Fără sens.

Ne vom rabota sentimentele si trăirile emoționale
Vom înțelege mai bine de ce trăim,
De ce ocupăm un loc în lumea asta mare,
Când mai sunt atâți în pragul ei.

Vom face lucruri nebunești, triviale,
Tocmai pentru a ne demonstra că putem,
Vom încerca să arătăm lumii,
Că noi copii nu mai suntem mintal.

Devenim treptat adulți, oameni, față de care
Părinții și rudele, prietenii, nu vor mai fi ceea ce erau,
Vor trebui să ne înțeleagă e dificil
Să treci printr-o maturizare adecvată.

E clar o pubertate mintala.