Lipsa norilor era acuta,
Aveam nevoied e nori gri
Sa nasca o ploaie tacuta
Dar razele de soare erau vii
Si linistea era placuta.

Din ura cerului fara de nori
Muscasem o samanta doara,
Si astfel comandam viori
La un maestru ce tragea sa moara,
Viori fumoase si topite-n flori.

Marea-absenta a norilor din cer
Innebunea pe Demiurgul mare,
Ce se hranea cu vin si-eter,
Si ploile asa de rare
Nelinisteau si masurau mister.