Nostalgia
E versul acela al lui Borges, pe care
Nu o sa mi-l amintesc niciodata...
Si melodia aceea pe care o fredonez
Uneori in gand, fara sa stiu
Daca am auzit-o vreodata....
E parfumul acela care se materializeaza
Parca din nimic si apoi dispare.

Vreau sa cladesc un altar,
Pentru zeii cartilor pe care
Nu le voi citi niciodata.

Pentru zeii oamenilor
Pe care nu ii voi cunoaste niciodata.

Pentru zeii locurilor
Pe care nu le voi vedea niciodata..

Vreau sa sacrific primul gand,
Virgin, al fiecarei dimineti
Pentru viata pe care nu o voi trai niciodata.