petreceam în jurul tău
cu tot ce aveam eu mai bun:
un umăr de prieten uzat și câteodată luat peste picior.
un bulevard cu ochi negri și căprui,
cu pași mulți și amărui
se așternea cu mult în urmă decât în fața noastră
încât prea des ne întorceam capetele.
mă gândeam să fac ce nu am mai făcut demult,
să îți povestesc gura ...
dar nici în poveste,
nici în pasul grăbit spre zarea întrezărită
nu te-ai regasit.
Punctul privit din toate punctele de vedere
apunea încet la capătul bulevardului
trăgând umbrele noastre într-o îmbrățisare
mai mult copilăroasă decât nesfârșită.
orice cuvânt regenera pofta de tăcere.
în urmă rămâneau urme adânci în față,
dreptul la unul și la altul