din coloana de apa imi zambeste suav
aceeasi pasta maronie regeneratoare
a singuratatii usor atinsa
de un neprevazut sentiment
in cumpana

zadarnic imi samponez moale
aventuros cu blandete
relativa ordine din ganduri
obrazul drept
arde ca o flacara letala
cheltuindu-se ca un discurs gonflat
cel stang motaie epuizat si invins

( un somn general vrea sa le cuprinda pe toate )

de sub
subsuoara mea indestulata
inmiresmata
fug sprintene inchipuiri discutabile
o prematura disperare imi umple camera
scriu incoltita de o feroce melancolie
sub amortitele gesturi presimt agresivul extaz

si eu, copila
Marie magdalena nepocaita
dezgropand din genune un
adorabil instinct evesc

din intamplare.