Împodobită culoare, lumina
de tine se-ncheagă-ntr-un cântec.
Umbră, în urma ei, rămâne retina
cerului flămânzit într-un pântec.

Se-ntețește deodată-ntr-o floare,
nerăbdându-se țipă-n boboci;
o cheamă 'napoi stăpânul ei soare
pe una și pe două voci.

Am prins-o fluture într-o privire
neștiută, neștiută cu ochii.
Mă cântă, mă plânge Doamna Iubire
îmbrăcată în altfel de rochii.