Se tulbură în ochii tăi răstoace
Când jindul mângâierilor străbate
În salturi, părul revărsat pe spate
Și-ngăduie în unda lor să joace,

Sub stropi de pară, buzele-nsetate
Rostogolind încolo și încoace
Sămânța de lumină ce preface
În aură suvițe-ntunecate.

Când geana, primenită de furtună,
Îți suflă alintat pe fruntea rece
Și-alungă norii-n care se adună

Atâta apa cât să te înece,
Vei eșua ferice-ntr-o lagună
Și tot aleanul reavăn o să-ți sece.