Tu mă știai de demult din secunda unei priviri,
Eu te-am atins sfios cu gândul incolor pe buze
Prin noi treceau arzând ale nopții albastre luciri
Palme febril s-au pipăit în vene ca doua ventuze.

Umbrele ni se cocoșau pe străzi spre clipa nouă
Sub felinar suflete contopeam in efemera escală
Tu ascundeai surazâtoare în gene a tristeții rouă
Dar în zori te-ai topit strivind în tocuri o petală.