Îti sună telefonul, strident și nevestit,
Tresari, din brațe-mi pleci grabită,
Te conversezi cu tipul, ai vocea gâtuită,
Îi spui un "te sărut" cu zambet chinuit.

Mă uit pe geam, în gât se zbate nodul,
Iar gându-mi zboară la culpa petrecută,
Când altul ca și mine avea privirea mută,
Atunci când îmi sopteai, cam chinuit, sărutul.

Asupră-ne blestemul de mult îi pogorât,
Prin diavol, ce nu sta culcat pe o ureche,
Cu soața lui Adam, el a făcut pereche
Și Eva ne-a pus nouă, de-atunci, un nod în gât!

București, iunie 2006