Se lasă peste culmi culori de toamnă,
Mai rară-i frunza prin stejari și plopi,
Iar brumele mai dese te îndeamnă
În liniștea montană să te-ngropi.

Nori negri se înșiruie spre zare,
Iar lumea-i zăvorâtă în tăceri,
În Bucovina toamna mai frumoasă mi se pare,
Cum nu găsești în lume nicăieri.

Admir atâta frumusețe,
Atâtea-n suflet astăzi mi se-aprind,
Sub cerul blând, cu-atâtea fețe,
De-aș putea în brațe s-o cuprind.