Agonizând, secundele dispar
Lumina se topește încet în ace,
Fuiorul timpului hoinar
E fluviu revărsat ce nu se-ntoarce.

Încă o zi se trece dintr-un veac
Și se adună în calendar, toridă,
La umbra teilor din parc
Se bate zaru-n draci la o partidă...

Doar clopotul Mitropoliei sună viu
Când tot orasul parcă e în adormire,
Pe-o balustradă un localnic fluieră a pustiu
Când maidanezii dorm sub tufe în neștire.

La trotuar la fel ca altădată
Lipsind doar nenea Mache bragagiul,
Spumează berea în halbe, răsuflată
Și în politici se dă as, tot agiamiul.

Te frigi de toate și de gândul tău
Și cauți umbra precum apa beduinul,
La un etaj de-sus în decibelul greu
Își varsă maneliștii oful și veninul.

Dar e frumos orașul în topire
Aștepți să-l vezi curgând în val spre cer,
De-acolo s-o întoarce în nemurire
În secundele ce vin și vin și pier.