am simțit atingerea amintirilor
pierdute-ntr-un sertar
nedeschis de mulți ani
de când
reamenajându-mi gândurile
am așezat în dreptul lui
masa uitării
în așa fel
încât să nu mai am acces
decât
după ce reușesc să-mi preschimb
lacrimile
înroșite de sângele amurgului
pe care
vrând să-l folosesc
pentru a găsi un antidot
l-am lăsat să curgă
în eprubeta timpului.