M-o luat din garî, ea miloasî
(Pierdusem trienu’ di Șișieu)
Di pi piron, aveam ș-o plasî,
Bagajul deci, nu mi-era grieu;

Lucra di noapti mititica
Și-apoi di turî sî plânjea,
Făcând pironu’ pi nimica,
Doar când un prost trenu’ pierdea;

Pân’ sî ajung la ea acasî,
Sî zîc ceva, n-aviam tupieu,
(Tot și aviam iera în plasî)
Niși în tramvai, niși în trolieu .

Șî cât iera di educatî (!)
Vorghea di cărți șî mai ales,
Pi Viza o citisi tuatî
Șî pi Amierican Expriess,

Da’ apărând ea decoltatî
Pân’ la papuși, am înțălies,
Cî fetișoara asta tatî,
În viațî va avea sucșies .

Di dimineațî, foarti tari,
Pi la vreo unșpi șî jumati,
Diloc nu mi-o fost cu mirari
Cî am avut așa drieptati (!)

……………………………..

Dupî atâția ani nu puot,
Cî mi-esti împotriva hirii,
Sî uit di garî șî di tot
Șî nici di clipa diespărțîrii :

Iegzact la șinși șî șinzăș’șinși,
Urcam în trienu di Șișieu,
Di pi piron, la linia șinși,
Șinși ani ‘nainti, ia șî ieu !

Valeriu Cercel