Esti tot mai pala in lumini si umbra
in tampla ta adorm trecute primaveri
un drum obtuz iti iscodeste-n glezne
culoarea a te-ntoarce inspre ieri.

Nimic nu doare-n aula uitarii
decat albastrul tau de Pegas deseuat,
intaiul brat cand l-am intins spre tine
culoare-n ochi si doruri mi-a lasat.