Un amalgam de strigăte în noapte.
Încerc să realizez ce mi se-ntîmplă.
Aud chiar voci și urlete și șoapte
Și-un vis ciudat acuma somnul mi-l alungă.

O ceață densă îmi cuprinde trupul
Mă-nvăluie și mă strivește,
Ca și atunci când își atacă prada lupul.
E oare vis ? Sau realitate este ?

Nu poate fi decât un vis grotesc
Ce îmi provoacă răni. Ca o tortură.
Totuși aș vrea să nu mă mai trezesc
Căci realitatea este mult mai dură.

Inevitabil că după somn vine trezirea.
Mă detașez de tot ce mă-nconjoară.
N-aș vrea să mă mai pierd cu firea
Privind la tot ce se întâmplă afară.

Aș vrea ca cei ce-mi sunt aproape
Dacă mai este cineva,
Să nu îmi pună repede peceți pe pleoape
Fără să mă întrebe dacă mai vreau ceva.

Aș vrea să fie lângă mine
Cei ce s-au dus și nu mai sunt,
Să le arăt că totul este bine,
Să-mi cer iertare și să plâng.

Acesta cred că este visul
Ce mă frământă și m-apasă.
Acum parcă dispare și abisul.
Și teama parcă mă mai lasă.