De ce sa cureti praful din cartile-ntelepte
Sa le inghiti durerea sperand c-o sa te-ntrepte,
Sa-ti amagesti privirea in scrisul vast si vajnic
Prin rafturile ude intinse-n lume falnic,
De ce sa cureti praful cu lacrimile tale
In noptile amare de vise si de stele.

De ce sa cureti praful cu tainele meschine
Din norii omenirii ce s-au ascuns in sine,
Cand valurile clipei te bantuie-n adancuri
De te cuprind in lanturi de soapte si de randuri,
De ce sa cureti praful si-n locul negrei pagini
Sa-ti impletesti gandirea in sute de imagini.

De ce sa cureti praful din spirite bolnave
Cand jalnic rod in lume icoanele lor brave,
Ce se falesc in vorbe de aur roditoare
Ca sunt blazonul tarii, desi nu au valoare.
De ce sa cureti praful cand peste mii de veacuri
Urmasii naltei spete te vor nega si-n scanduri.

De ce sa cureti praful din scumpele morminte
Razbind tacerea sacra cu josnice cuvinte,
Cand peste vremuri sterpe, de soare si de lene
Vreo doi uriasi cat nuca te vor spurca alene,
De ce sa cureti praful cu templele iubiri
Cand poti pe drumul vietii sa trandavesti prin ganduri.

De ce sa cureti praful in noptile cu soare
Cand poti intins prin lanuri de soapte calatoare,
Sa-ti dezmortesti amarul in gurile virgine
Ce haituie pierdute prin garile senine,
De ce sa cureti praful cu fragedul tau nume
Cand peste-un car de veacuri te vor spurca prin lume...