Tu ești…
Tu ești simpatică, frumoasă
În negrul ochilor… Din cer
Plutești ca visul de mireasă
Într-un miracol de-adevăr

ÃŽn negru te cobori din stele
Fior de taine , plutitoare
Și mă privești cu ignoranță…
Știind cît ești de-atrăgătoare

În taina negrelor speranțe
Mereu te-ascunzi ca un fior
Nu crezi sincerității mele
Că te iubesc și te ador!

Îți par caraghios de
fire
(Tu nu mă crezi, nu mă dorești)
Deși un val de amintire
Te-arăți o toamnă din povești…

Privirea ta indiferentă
Mă cucerește iar și iar
Mă chemi din nou copil, acasă
Pe-aripa dorului sprințar…

Privirea ta mă nimicește
Și nopți și zilele, mereu!
Doar sunt un visător de stele
O tain-a îngerului tău.

Iar tu zîmbești ca o scînteie
Și pleci în drumul tău tihnit…
Te rog să știi, dulce femeie
Că sunt un biet îndrăgostit.