E strada pe care se moare,

Se moare dinainte, fără întrebări,
Oamenii se-ntind la soare
Și putrezesc afară, la intrări.

Moartea intră cu o cădelniță
Și tămâiază-n fiecare casă.
E plin de întrebări moarte afară
Și moartea tămâiază înăuntru cu pucioasă.

Pe stradă nu mai e nimeni să m-atace,
În fața mea, tămâind, moartea se duce,
Mă opresc, sărut pământul a pace
Și apoi mă răstignesc pe jos, la răscruce.