în camera ta sunt o mie de colivii fără zăbrele

te ridici pe vârfuri și sufli în nori
va ploua cu rocade în grădina municipală
peste bunicii vremii

trebuie să știu
dimineața pe ce parte îți pică visul
și când îl aduni de jos
îl scuipi de trei ori și îl deochi?

pentru fiecare haină ce o ai
s-a născut un cuier
cu tendințe spre cer

între genele tale și ochii mei o secundă de privire

dacă aș fi zeu te-aș crea fără mine
într-o căruță cu îngeri înecați
culoarea lor vineție te-ar apuca de vene
și te-ar scutura

în afară de Pacific ești cea mai de curând ființă
din viața mea