Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată
Nici dulce vin, nici apă de izvor.
Săruturi n-om schimba în zori;o dată
Nu vom privi amurgu-odihnitor.

Þi-e aer soarele, și mie luna,
Dar dragostea ce-o respirăm e una.

Un altul mă-nfășoară-n gingășie.
Cu rîsul ei, o alta te-a legat.
Dar spaima ta îmi aparține mie
Și tu de boala mea ești vinovat.
Mai dese întîlniri nu vom avea,
Căci liniștea ni-e dată doar așa.

Suflarea mea în stihul tău e trează
Doar glasul tău răsună-n stihul meu.
O, e un rug de care nu cutează
Nici om să se atingă, și nici zeu.
Și dacă-ai ști acum, ce dragi îmi sînt.
Aceste buze cu miros de vînt.