inutila mișcare dimineață la prima trecere
cu o mână în recipientul în care se repară
porțile în adânc

cât ține țărmul un pescar țese pești
apoi leagă trompele mării să nu mai nască înecați
doar dansul apei se află vorbit
valul matutin atinge creștetul de pază
prin aceste cuvinte în cochilia lor
bătrânul orb cu uger ascuns printre alge târăște
comori printre porți
în povestea despre el peștele cel mare
dragostea cu nume de nisip
cât ține țărmul

prin care ies vitele zilei spre coliba adormită
unde ne otrăvim

demonii de sare tresaltă când la porți ne văd
chipurile adăpate și pielea întinsă ținând marea în ea
marele pește se zbate rece
bătrânul l-a mișcat către soarele plânsului
și-i numără solzii
și pâinea atât de subțire de lângă
tălpi

ne legănăm în barba lui trosnind în dinți
jocurile acvatice de pe lângă
rocile ferecate de incestul dispariției