F.Tiutcev Nu-i da poetului crezare (traducere de Igor Crețu)

Nu-i da poetului crezare
Copilă, nu-i al tău el, nu-i!
Și mai cumplit ca de vâlvoare
Păzește-te de focul lui!

În dar cu inima plăpândă
Simțirea încerci sa i-o pătrunzi!
Fierbinte patimă arzândă
Sub gingaș val n-ai să ascunzi.

Poetul e stăpân pe toate
Și nu-i stăpân pe sine doar:
Cununa lui aprinsa poate
Să-ți ardă pletele cu jar.

În lume mulți i se închină
Sau îl defaimă dușmănos,
El întra-n inimă ca albina,
Nu ca un șarpe veninos.

Candoarea ta el n-o umbrește
Dar fără voia-i uneori
Suflarea vie ți-o oprește,
Sau te înaltă până-n nori.