Soarele încălzește pământul,
Eu plâng
Și o frunză
Îmi acoperă lacrimile
Pe care pământul
Le-a supt.
Privesc pământul și văd un lăstar
Sunt eu...atât de fragedă și pură
Sunt atât de liniștită
Și totuși...
Tristă și tăcută
Intru în templul veșniciei.
Pe buzele mele,
Negre și supte,
Pe oasele mele
Bolnave și goale,
Simt inocența unui nou început
Mor,
Și totuși...
Mă nasc.