aleea era doldora de copaci

păsări reci se loveau de mâinile noastre
somnambulele
dădeau din aripi a zbor
erau mai flămânde în vis

căutam și noi precum ceilalți

ei veniseră cu târnăcoape și lopeți
nu au făcut decât să sângereze tăcuți
găsiseră îngropați niște oameni
i-au luat repede și i-au târât acasă

să-i fi văzut cum îi târau spre casă

nenăscuții lumii ne mușcau de glezne
și ploaia ne umplea sticluțele cu amoniac

erau străinii iubito

să-i fi văzut cum ne târau spre casă