Batranul cerb se-opreste, puterile-s sleite,
Se opinteste-n van, e-nconjurat de haita,
Prin nari ii curge sange, siroaie alungite,
Suprem efort mai face, lovind cu o copita.

Isi pleaca maiestuos, padurea lui de coarne,
O clipa-i de ajuns, sa prinda-n ea o fiara,
O spinteca in doua, dar simte coltii-n carne,
Pandit cu miselie, de lupii ce-l doboara.

Un muget surd se-aude, apoi, chemare muta,
Zapada se-nroseste, de sangele-i tasnit
Si viata lui se curma, cu gandul la o ciuta,
Ramasa-n amintirea, ultimul lui zvacnit.

Adanc pitita-n codru, o ciuta se trezeste,
Priveste-n bezna noptii fantasmele padurii,
In piept inima-i bate navalnic, nebuneste
Caci simte-n aer moartea si apusul iubirii.


Bucuresti 12.07.2006