Craiova-i lumea mea concreta
E universul meu nenatural
E zarea-nchisa si compacta
E drumul care duce-n ireal

Craiova-i valea mea desarta
E lumea plina de sarcasm
E o cetate de pe harta
Intrata-n marea de marasm

Craiova-i lumea mea abstracta
E spatiul meu de teoreme
E calea-ngusta si exacta
Si e calvarul meu de axiome

Craiova-i calea spre lumina
E orizontul meu de ipoteze
E razvratirea mea divina
Spre sfere fara metereze

Craiova-i mintea mea hoinara
Transpusa-n lumi far' de hotar
E indrazneala mea bizara
De-al intreba pe Marele Zidar

Craiova este lumea fara pomi
E oaza mea de truda si rigoare
E lumea oglindita in atomi
Si cerul fara pasari calatoare

Craiova-i lumea de asfalt
Ascunsa intr-o neagra ceata
E calea mea catre inalt
Catre izvorul datator de viata

Craiova-i lumea mea de scheme
De logica si de vigoare
E goana mea dupa poeme
Si dupa clipe trecatoare

Craiova-i locul meu de zbor
Spre satul de sub Curmatura
E drumul meu catre izvor
Si catre mama mea Natura

Mihail Buricea