Pregatit de drum, nebunul,
Ingana un strigat surd.
Si-si ranjea in barba sura...
Gandul vis si visul gand.

Spre uitatele hotare
Ce-l priveau cu ochi de vant
Lacrima, acum nebunul
Negandind nici un cuvant.

Caci prin limba vietii sale
Nu putea suna iubirea
Ce-i ardea de dor privirea
Suflet de nebun razand...

Pumnu-l stranse in tarana
De sub stropii ploii reci,
Si-si pleca incet privirea
Catre gropile ce seci...
Asteptau cuminti venirea
Lutului ce viu acum
Le-a uitat imbratisarea...

Doar nebunul ud de ploaie
Vede glodul sfant cum naste
Prunci ce maine s-or intoarce
Ca sa nasca flori, ce albe
Vor zambi din lutul viu
Catre viul azi din maine.

Se pornea la drum nebunul
Spre finalurile care
Se-ntorceau din zari desarte
La-nceputuri de carare...

...va pleca acum
Spre uitatele hotare
Ale vantului ce suflet
Parc-ar fi
Al lumii astei...