Nu mai aștept să-mi zici „la revedere“,
Mă duc la mama, cu bagaj cu tot.
Să stau cu tine, n-am nici o plăcere,
Și mofturi să-ți înghit, chiar nu mai pot.

Așa că de la mine ia-ți adio
Ca tine-oi mai găsi, să nu fii trist.
Of, viața mea, de mâine dacă-aș scrie-o,
Să facă film, ar vrea orice artist.

Cum „taci din gură“? Crezi cumva că-s mută?
Îl rog acum pe bunul Dumnezeu
Să îți deschidă ușa una slută,
Și azi, și mâine, și așa mereu.

Auzi la el! Să-mi zică „hai, drum bun“!
Abține-te, eu plec de bunăvoie!
Iar ai băut la crâșmă, de nebun?
De tine, am mai spus, nu am nevoie!

Vezi că te-așteaptă „frumușica“-n prag,
Du-i flori, și vin, pachetul de țigări,
Poate te vede, de-i zâmbești cu drag,
Sașie e, se uită-n patru zări.

Nu e chiar grasă: două sute kile,
Și nasul ei e roșu, borcănat,
Beată-i mereu, de-a-rândul nopți și zile,
Cu dinții știrbi zâmbește minunat.

Să fii cu ea ferice îți doresc
Și casa să ți-o umple cu mulți plozi,
Să-i văd și eu, când o să te-ntâlnesc:
Frumoși ca tine și ca ea nerozi!

Amin!