penelul era negru
iar culorile îmbătate cu sânge
umblau ca să înnegureze
coala albă a sufletului
împreună cu umbra-mi
stam culcați între linii
culorile descriau în jurul nostru cercuri de vină
albul și roșul erau călcate-n picioare
doar albastrul ne deschidea în față sferele
umplându-ne sufletele cu gol
acoperit cu negru
voi continua să colind prin absurd
râzând amar de stelele ce nu cunosc iubirea
culorile nu mă vor îmbăta
chiar de m-ar șterge acoperindu-mă cu ură
voi rătăci în continuare
printre linii și sfere
cu toate că pe coala albă a sufletului
dansează stânga-dreapta
penelul îmbibat în negru
chiar dacă